Casa care adaposteste expozitia memoriala Anton Pann, este un monument de arhitectura urbana, construit la jumatatea secolului al XVIII-lea, avand foisor si pivnita.

Expozitia a incercat sa puncteze peregrinarile pe meleagurile Valcii, datand din anii 1826-1828, 1836-1840, ale celui ce a ramas in constiinta urmasilor drept „fiul Pepelei cel istet ca un proverb” si care a fost „dascal de musichie” la scoala organizata pe langa Episcopia Ramnicului.

Anton Pann (1794, Sliven Bulgaria – 1854, Bucuresti) s-a refugiat in 1812 in Bucuresti, iar in 1827 a fost numit profesor de muzica bisericeasca la Seminarul din Rm. Valcea. Indragostit de nepoata staretei de la manastirea Dintr-un Lemn a fugit la Brasov, unde cei doi tineri s-au casatorit la biserica din Schei. In acest timp a avut loc si schimbarea numelui initial, care a devenit Antonie Pantoleon si mai apoi, mai scurt, Anton Pann dupa cum este redat in tipariturile vremii. Din 1828, revenit la Bucuresti a desfasurat o activitate de profesor de muzica si de tipograf avand atelierul sau propriu, unde au fost editate toate lucrarile sale literare si muzicale.

Dupa victoria revolutiei in Tara Romaneasca , la 29 iulie 1848 in Parcul Zavoi din orasul Rm. Valcea, Anton Pann a participat alaturi de oficialitatile orasului, la ceremonia organizat cu prilejul „sfintirii stindardelor libertatii nationale dupa noua constitutie”, cand s-a cantat pentru prima oara marsul revolutionar „Desteapta-te romane”, pe versuri de Andrei Muresanu, a carui muzica o compusese, adaptand melodia cantecului „Din sanul maicii mele”. Acest moment a reprezentat prima intonare a viitorului Imn de Stat al Romaniei, petrecut in gradina Zavoi a orasului Ramnic.

Casa – muzeu a fost translata pe o distanta de 37 metri, de pe amplasamentul ei initial, odata cu modernizarea si reamenajarea teritoriala. Expozitia a fost amenajata pentru a ilustra interiorul unei modeste locuinte de targ de la mijlocul secolului al XIX-lea, aici fiind prezentate piese de mobilier (divan, biblioteca, masa, scaune), obiecte decorative din cositor, alama, alpaca si portrete ale unor personalitati din epoca: printre care cel al maicii Meletina, stareta manastirii Dintr-un Lemn si tipograful Ion Popovici, care au avut legaturi cu viata si opera scriitorului.

In a doua incapere a expozitiei este prezentat un interior in care se afla mobilier pictat, specific zonei transilvanene, evidentiind legatura pe care Anton Pann a avut-o cu acest colt de tara.

In ultima incapere a muzeului sunt prezentate lucrari muzicale, culegeri de folclor, poezii si povestiri ale lui Anton Pann. (Noul Erotocrit, Sibiu, 1837, Fabule si istorioare, Bucuresti, 1841, Povestea Vorbei, Bucuresti, 1847, Nastratin Hogea, Bucuresti, 1853 etc.), scotand in valoare activitatea sa tipografica si literara.